Numele răzbunării lui Putin: Kurdistan

24 noiembrie 2015, ziua când Turcia a doborât avionul militar rusesc la granița cu Siria, începe să-l coste enorm pe Sultan ErdoÄŸan. O decizie pripită, născută din orgoliu hipetrofiat, care îl abandonează răzbunării necruțătoare a lui Putin. Iar numele răzbunării va fi Kurdistan.

Partidului Uniunii Democratice Kurde – PYD (să nu vă fure titulaturile, e o aripă a PKK, pe care oficialitățile de la Ankara o văd, cu și fără argumente, în spatele atentatelor sângeroase din ultimele luni de pe teritoriul Turciei) – și-a deschis, la începutul lunii, o reprezentanță în Moscova. Ieri a anunțat oficial intenția de a crea a federație autonomă kurdă în nordul Siriei (acolo unde se află guvernoratul autonom kurd Rojava).

Armata Partidului Uniunii Democratice Kurde e alimentată logistic atât de ruși, cât și de americani, în lupta împotriva Daesh. Deosebirea dintre cei doi mari sponsori este că americanii, ca să nu-și strice relațiile cu Turcia, se prefac a crede că PYD e cu totul altceva decât PKK, declarat organizație teroristă de Washington în urmă cu aproape două decenii.

Luptând cu vitejie și cu tot neamul (inclusiv femei și copii) împotriva autointitulatului Stat Islamic, kurzii nu doar că și-au câștigat legitimitate, ci au obținut și un loc pe agenda politică internațională pentru marele lor scop – o țară pentru un popor fără țară.

Ambii aliați ai rușilor privesc chiorâș un stat kurd pe teritoriul Siriei, atât președintele în funcție Bashar Al Assad, cât și iranienii, care au propria lor istorie, sângeroasă, cu kurzii.

În această ecuație geopolitică hipercomplicată – profitând de detașarea de sfârșit de mandat a președintelui Obama și de slăbiciunile multilaterale ale instituțiilor Uniunii Europene – Rusia își urmărește cu hotărâre și astuție interesele. Face un balet de mare performanță, cu cabriole superbe (când își anunță retragerea din Siria chiar în timpul convorbirilor de la Geneva) și cu iscusite tour en l”air-uri, rămânând, de fapt, pe loc.